Pe 23 aprilie 2026, credincioșii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, una dintre cele mai importante figuri ale creștinismului. Considerată sărbătoare cu cruce roșie, această zi este asociată cu credința, curajul și victoria binelui asupra răului.
Sfântul Gheorghe este cunoscut ca un simbol al statorniciei în credință. Potrivit tradiției, a trăit în secolul al III-lea și a fost ofițer în armata romană. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, a refuzat să renunțe la credința sa, fiind supus la torturi și, în cele din urmă, executat în anul 303. Ulterior, a fost cinstit ca martir, iar cultul său s-a răspândit rapid în întreaga lume creștină.
În tradiția populară românească, Sfântul Gheorghe este considerat protectorul naturii, al animalelor și al gospodăriilor. Se spune că în această zi „se deschide pământul”, marcând începutul unui nou ciclu al vieții și al activităților agricole.
Sărbătoarea este însoțită de numeroase obiceiuri. Unul dintre cele mai cunoscute este împodobirea porților și caselor cu ramuri verzi de salcie, fag sau gorun, considerate simboluri ale renașterii naturii și ale protecției împotriva răului. În mediul rural, aceste ramuri sunt așezate și la grajduri, pentru sănătatea animalelor și prosperitatea gospodăriei.
De asemenea, în dimineața zilei de 23 aprilie, se păstrează obiceiul spălării cu rouă sau al mersului desculț prin iarbă, gesturi considerate aducătoare de sănătate și noroc. Tradiția mai spune că în această zi trebuie evitate muncile gospodărești și conflictele, fiind un moment dedicat liniștii, rugăciunii și echilibrului interior.
Sfântul Gheorghe marchează și un moment important pentru viața pastorală, fiind perioada în care turmele sunt scoase pentru prima dată la pășunat după iarnă.
