Puțini știu că poetul George Coșbuc, în perioada în care era redactor la ziarul „Tribuna”, obișnuia să se retragă în satul Gura Râului, găzduit în casa preotului Manta. Aici, pe Hoapa Meli – o stradă abruptă și desfundată – poetul observa și imortaliza iernile copilăriei.
Profesorul Petru Jurca, fost director al școlii din sat, păstrează vie memoria acelor vremuri și explică semnificația fiecărui detaliu din poezie: de la fumul Cibinului care se ridica din hornuri, până la vechea moară, care a dispărut odată cu construirea microhidrocentralei.
„Copiii veneau aici la săniat și Coșbuc surprindea toate aceste momente în «Iarna pe uliță». Pe vremea aceea, erau doar două case din lemn în sat. Acum, Gura Râului s-a extins până în Hodrea, unde s-a format un mic cartier”, povestește profesorul.
Petru Jurca își amintește și de pericolele copilăriei, precum incidentul din 1975, când un băiat aproape și-a pierdut viața trecând cu sania printre roțile unui camion încărcat cu lemne. Tot el remarcă faptul că, astăzi, copiii nu mai ies atât de mult afară și sunt atrași de ecranele telefoanelor.
Localnicii păstrează amintiri și de la petrecerile organizate de preotul Manta, la care Coșbuc improviza cu umor versuri despre vin și voie bună.
Astfel, Hoapa Meli nu este doar o stradă, ci și un martor al copilăriei poetului și al iernilor care au inspirat una dintre cele mai iubite poezii ale literaturii române.
