Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea Stanford oferă noi perspective asupra motivelor pentru care unii copii consideră matematica mult mai dificilă decât colegii lor de clasă, chiar și atunci când depun efort considerabil. Concluziile cercetătorilor au fost publicate în revista de neuroștiință JNeurosci, care se concentrează pe modul în care creierul susține gândirea și comportamentul, potrivit ScienceDaily, relatează Mediafax.
Mulți consideră că dificultățile la matematică se reduc la neînțelegerea numerelor. Studiul de la Stanford arată însă că provocările unor copii sunt legate mai degrabă de modul în care gândesc, învață din greșeli și își ajustează strategiile în timp.
Testarea abilităților de comparare a numerelor
Cercetătorii au solicitat copiilor să realizeze sarcini simple de comparare: să decidă care dintre două cantități este mai mare. Uneori, cantitățile erau prezentate ca numere scrise, alteori sub formă de grupuri de puncte, pentru a evalua atât înțelegerea numerelor simbolice, cât și percepția cantităților mai elementare.
În loc să se concentreze doar pe corectitudinea răspunsurilor, cercetătorii au dezvoltat un model matematic care urmărea modul în care performanța fiecărui copil se modifica de-a lungul mai multor încercări, analizând consistența răspunsurilor și capacitatea copiilor de a-și ajusta abordarea după greșeli.
Dificultatea de a-și schimba strategia după greșeli
Rezultatele au arătat un model clar: copiii cu dificultăți la matematică erau mai puțin predispuși să-și schimbe strategia după ce greșeau o problemă. Chiar și atunci când făceau diferite tipuri de erori, nu păreau să își actualizeze gândirea în consecință. Această incapacitate de a-și ajusta comportamentul în timp a fost diferența cheie între copiii cu abilități matematice tipice și cei cu dificultăți de învățare la matematică.
Ce se întâmplă în creier
Folosind imagistica cerebrală, cercetătorii au observat că copiii cu dificultăți la matematică prezentau activitate mai slabă în regiunile creierului implicate în monitorizarea performanței și ajustarea comportamentului. Aceste zone sunt legate de controlul cognitiv – capacitatea de a evalua greșelile, de a schimba strategiile și de a se adapta la informații noi.
Mai mult, nivelul redus de activitate din aceste regiuni a putut prezice dacă un copil avea abilități matematice tipice sau atipice. Aceste descoperiri sugerează că diferențele în funcționarea creierului pot explica de ce unii copii întâmpină dificultăți persistente în matematică.
Concluzie
Rezultatele studiului indică faptul că dificultățile la matematică nu provin doar din probleme de înțelegere a numerelor. Mai degrabă, unele dificultăți sunt legate de capacitatea copiilor de a revizui și adapta procesele lor de gândire pe măsură ce rezolvă problemele.
