Daniela Cîmpean a publicat o nouă poveste despre patrimoniul județului, aducând în prim-plan satul Șmig, din comuna Alma – o localitate mică, cu mai puțin de 800 de locuitori, dar cu o istorie impresionantă și un patrimoniu cultural de excepție.
Un sat mic, cu o moștenire uriașă
Șmigul este singurul sat din județul Sibiu care adăpostește nu mai puțin de șase biserici și credincioși ai cinci confesiuni: romano-catolică, greco-catolică, evanghelică, reformată și ortodoxă. În acest loc cu o identitate aparte a fost descoperită cea mai mare frescă medievală din Transilvania, aflată într-o biserică ridicată de comunitatea săsească în secolul al XIV-lea.
Pictura murală, întinsă pe aproximativ 260 de metri pătrați, prezintă scene religioase precum Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina și Crucea Vie. Specialiștii spun că o astfel de frescă, de asemenea dimensiuni, este rar întâlnită chiar și la nivel european, mai ales într-o biserică de sat.
Istoria locului este completată de o descoperire remarcabilă: în secolul al XIX-lea, în Șmig a fost găsit un tezaur de peste jumătate de kilogram de aur, vechi de aproximativ 3.500 de ani. În memoria colectivă a satului persistă și episoade mai recente, precum incidentul din perioada interbelică, când o delegație a sașilor brașoveni a fost alungată de localnici, în contextul schimbărilor de proprietate asupra terenurilor.
Restaurarea frescei, o misiune europeană
Un rol esențial în salvarea frescei îl are Alexander Kloos, cetățean german cu origini săsești, care s-a implicat activ în conservarea bisericii. Născut în București și stabilit în Germania încă din copilărie, acesta a revenit în România ca adult și a dezvoltat o pasiune pentru patrimoniul săsesc, vizitând peste 200 de biserici fortificate din Transilvania.
Astăzi, Kloos își dedică timpul liber restaurării bisericii din Șmig, transformând fiecare concediu într-o misiune de salvare a patrimoniului. Biserica a devenit, în ultimii ani, un adevărat atelier internațional de restaurare, după ce acoperișul a fost reabilitat de Fundația Biserici Fortificate.
Din 2020, zeci de studenți din România și din țări precum Germania, Franța, Ungaria, Olanda, Austria sau Italia participă la lucrări, în cadrul programului „The Conservation Summer School”, care ar putea fi acreditat ca „Școală Europeană de Vară” prin Erasmus.
Procesul de restaurare este unul extrem de migălos: straturile de var și tencuială depuse de-a lungul secolelor sunt îndepărtate cu instrumente fine, uneori chiar bisturie, iar culorile originale sunt consolidate cu soluții speciale. Specialiștii explică faptul că, în Evul Mediu, pigmenții erau obținuți din materiale naturale – de la gălbenuș de ou și cazeină, până la cărbune sau oxid de cupru.
