Dealu Frumos, satul sibian cunoscut cândva ca „centrul României”, rămâne unul dintre cele mai fascinante locuri din zonă datorită poveștilor sașilor și a tradițiilor păstrate cu sfințenie. Aici se află o biserică fortificată impunătoare, o fostă școală medievală renumită și, poate cel mai neobișnuit lucru, o bucată de slănină veche de 35 de ani, păstrată la loc de cinste în turn.
Localitatea, denumită de sași Schönberg, a fost locuită preponderent de această comunitate încă din secolul al XIII-lea, când au ridicat o bazilică romanică ce avea să fie extinsă de-a lungul secolelor. Alături funcționa una dintre primele școli din Transilvania, atestată în 1334. De-a lungul timpului, elevi din Dealu Frumos au ajuns să studieze la Viena sau Leipzig, iar nume importante precum Johann Homm, Mihael Lang sau scriitorul Adolf Schullerus au învățat aici.
Până în 2015, satul a fost considerat centrul geografic al României, titlu pierdut după noi măsurători realizate de specialiștii Universității „Babeș-Bolyai”. Dar pentru localnici, acest detaliu a contat puțin. „Sunt destui care habar nu au că aici a fost centrul țării. Au alte preocupări”, spune Martin Maurer, unul dintre cei zece sași care mai trăiesc în sat.
Martin este angajat al Universității de Arhitectură „Ion Mincu”, dar în sat este cunoscut ca îngrijitor al bisericii și păstrător al tradițiilor. Biserica fortificată a fost recent reabilitată printr-un proiect cu universitatea bucureșteană, iar „rânduiala ca la sași” se simte din nou la fiecare pas.
Unul dintre cele mai neobișnuite obiceiuri ale sașilor era păstrarea slăninii în turnul bisericii. Fiecare familie își marca bucata cu o ștampilă din fier, iar accesul era permis doar duminica. „Mă trimitea mama cu un cuțit, un ziar și un lămpaș. Tăiam pentru o săptămână, puneam ștampila și plecam”, își amintește Martin.
Povestea vechii slănini – încă atârnată în turn – este demnă de un roman. Bucata datează din decembrie 1989, fiind pusă la păstrare de Andreas Zikeli, care a emigrat în Germania în iunie 1990. A murit în 2001, dar fiul său revine anual la Dealu Frumos. Misterul proprietarului a fost elucidat după ani de căutări ale comunității săsești plecate în Germania. O altă bucată, depozitată chiar de Martin, stă agățată pentru un scop simplu: „Vreau să văd cât rezistă”, spune el zâmbind.
Vizitatorii pot descoperi în ansamblul fortificat fosta fântână de sub podea, depozitele de cereale, ușa veche de 500 de ani sau mormintele enigmatice ale unei femei îngropate la intrare și ale unui bărbat neobișnuit de înalt.
În curte, un copac de stejar este înconjurat de 12 castani plantați perfect, simbolizați de localnici ca Iisus și cei 12 apostoli. „La umbra lor, oamenii găsesc liniștea și gândurile bune”, spun sătenii.
Dealu Frumos nu mai este demult centrul geografic al țării, dar rămâne un centru al poveștilor, al tradițiilor săsești și al unei comunități care refuză să lase timpul să șteargă istoria locului. Cine ajunge în Schönberg știe sigur că se află în județul Sibiu — un județ al oamenilor și locurilor de poveste.
